Traditii
Obiceiuri, tradiţii si mestesuguri tradiţionale
Portul popular
Cromatica portului conţine puţine culori.
Vestmintele femeiestisunt poalelesi ia, cu mâneci largisaustransă la incheietura mâinii (cu o braţară aleasă)sise termină cu un volănas terminat cu dantela de aţă neagră. Cămăsile (iile) prezintă broderii dispusesub formă desiruri (benzi verticale) pe umărsi pe piept. Broderiile de pe mânecăsunt însoţite de o linieserpuită din care pornesc mici ramurele de flori. Gulerul este o bentiţă relativ ingustăsi este brodat în negru, rosusi galben. Capul este acoperit cu năframă. Ca format, erau pătratesi cusute pe margini.
Portul bărbătesc este asemănător cu al vechilor daci. Însezonul căldurosse purta cămasa de cânepă înălbită ale cărei mânecise terminau fie cu încreţituri,strânse în pumnasi, la încheietura mâinii, fie erau largi. Peste cămasă, la brâu,se purta nelipsita curea lată din piele groasă de viţel. Lăţimea ei era de 12-15 cmsi pe ea erau încrustate diverse elemente decorative. Pe capse purta căciula tradiţională din blană de miel.
Opincilesunt inlocuite cu ghetesau pantofi.
Obiceiuri locale
TURCA
- Obicei de colindat al cetei de feciori, practicat înseara şi noaptea de Ajun a Crăciunului, dar a cărui pregătire începe la intrarea în post, cu alegerea vătafilor cetei şi a locului undese va face „Berea” – casa undese vor aduna tinerii – feciori şi fete – înserile din post, chemaţi prin ,,buciu” (bucium), pentru a pregăti turca. Numele obiceiului vine de la masca zoomorfă deosebit de interesantă ce însoţeşte cu jocul ei colindelespecifice ale cetei de feciori – animal fantastic,simbol al zeiţei preistorice care poartă numele feminin al taurului, obiceiul păstrând ecourile miturilor precreştine legate de moartea şi renaşterea naturii, cu rol refertilizator.
- Ceata, formată din tinerii dinsat, câţiva dintre bătrânii buni cunoscători ai obiceiului şi colindelorspecifice, turca, jucată de un tânăr priceput, „bgiduşul”, însoţitorul îndeaproape al acesteia şi conducătorul ceremoniei, şi câţiva muzicanţi, colindă toate casele dinsat, începând de la cea a preotului, urând pace şisănătate, colindele fiind menitesă asigure belşugul în casa celui colindat în anul care vine. În casele undesunt fete de măritatsau neveste tinere, acesteasunt jucate de către feciori. Colinda turcii este plătită de fiecare casă, în produse şi bani, cu carese organizează masasi petrecerea pentru toţi cei care au primit-o, la Bobotează.
NUNTA
O nuntă tradiţională în unul dinsatele mureşene, în oricare dinsub-zonele etno-folclorice, este un adevăratspectacol pentru ochiul privitorului, unspectacol la care participă ca actori aproape întreaga comunitatesătească. De la chemătorii care pleacă în vinerea dinaintea nunţii prinsat, pentru a chema lumea la petrecere, urmând „steagul”sau petrecerea mirilor şi a tinerilor desâmbătăseara, pregătirile de duminică dimineaţa de la casa miresei şi a mirelui, îmbrăcatul acestora, mersul pe „cale mare” al alaiului de nuntaşi de la casa mirelui, la cea a miresei, însoţiţi de 8-10 călăreţi înstraie desărbătoare şi cu caii maiestuos împodobiţi, luatul zestrei miresei, colăcăritul şistrigatul peste poartă, jocul în drum la biserică, „ospăţul” cu muzica, jocurile şistrigăturilespecifice ocaziei, chiuiturile la găină, toate urmau un tipar binestabilit, complex, menitsă marcheze cumse cuvine momentul deosebit de important din viaţa tinerilor.
Şi astăzisunt localităţi în care măcar în parte acest ceremonial de nuntă este respectat, şi perechi de tineri carese reîntorc cu dragoste la aceste vechi modele
SEZATOAREA
Înserile lungi de peste iarnă, femeile şi tinerele fetese adună la o casă, pe criterii de vecinătatesau rudenie, în şezătoare, prilej de muncă (tors, cusut, brodat şi alte operaţii necesare pentru obţinerea pânzei, a lânii, pentru articolele de îmbrăcăminte şi alte textile de uz gospodăresc), dar important şisub aspect alsocializării şi ca formă de petrecere a timpului, aici cântându-se cântece,spunându-se ghicitori, aşteptându-se feciorii care veneau în şezători pentru a întâlni tinerele fete. Deşi în prezent numărul articolelor pe care femeile le lucrează cu mâna lor este mult mai mic, practica încăse păstrează, înspecial însatele mai conservatoare în ce priveşte păstrarea vechilor tradiţii
Obiceiuri de Paste
- vopsitul ouălor de Pasti,
- stropitul fetelor – udatul – datina este ca luni (a doua zi după Paşti) băieţiisă le ude pe fete, iar marţi rolurilese inversează.
- obieciul împodobirii brazilor cu flori din hârtie colorată – Acesta este dus de băieţii mai tineri la fetele dinsat, iar dacă o fată este curtată de un băiat casemn al dragostei lui, el pune pe ascunsseara un brad împodobit pe poarta casei înseara ajunul de Pastelui
- mătcălăul – după credinţa romînilor, mătcălăul este o fiinţă, parte omenească şi parte îngerească, cu tânăr frumos şi nemuritor, care umblă prin lume şi pe care oamenii de rând nu-l pot vedea din cauza păcatelor lor. În tradiţia populară este frate mai mic cu Paştele şisesărbătoreşte imediat după Paşti (lunisau marţi), iar pentru flăcăisau fete este o zi de înfrăţire şi însurăţie.
- umblatul cu pasca – dacă prima zi de Paştise petrece în familie, tradiţiaspune că este o datorie ca a doua şi a treia zisăse meargă cu pască, plăcinte, prăjituri, la rudele apropiate pentru a le vesti Învierea Mântuitorului.
La 50 zile după Paşti se serbează Rusaliile – aceasta este o zi închinată cultului morţilor, în care pentrusufletele celor dispăruţise aduceau ofrande: alimente şi trandafiri, pentru a le îmblânzi
Obiceiuri de Crăciun
- colindatul
- plugusorul
- rostogolirea roţii de car – un grup de tineri pregăteşte o roată de car, îmbrăcată într-unstrat gros de paie. Roata este urcată pe deal, şi după ora 12se porneşte la vale, cuprinsă de flăcări. Dacă ajunge cu bine însat,se prevede un an bogat, cu mult noroc pentrusăteni.
Obiceiuri de 8 septembrie Naşterea Maicii Domnului sau Sfânta Maria Mică
Sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului marchează hotarul astronomic dintre vară şi toamnă. Bătrâniispun că în această zi rândunelele pleacăspre zonele calde, insectele începsăse ascundă în pământ, iar frigul işi facesimţită prezenţa.
Este vremea în carese desfăşoară diferite târguri şi iarmaroace. Din această zise încep unele activităţi practicespecifice: culegerea unor fructe şi plante medicinale, bătutul nucilor, recoltarea ogoarelor, culesul viilor,semănatul cerealelor de toamnă.
Sânzienele – sesărbătoresc pe data de 24 iunie a fiecărui an. Copii, fetele şi tineriistrângeau din fâneţe flori galbene cu tulpină lungă, numitesânziene, pe care le împletesc în frumoase coroniţe. Fiecare membru din familie îşi alege câte o coroniţă şi o aruncă pe casă. Cei a căror coroniţăse opreştesus pe casăse bucură mult, iar cei a căror coroniţă nustă pe casăse întristează, deoarecespun ca viaţa lor e maiscurtă.
Mestesugul împletitului, înspecial din paie, casi toate mestesugurile din fibre naturale de altfel este cunoscut încă din Antichitate. O etapă de înflorirese intalneste în Basarabia întresec. XIX-XX unde mesteri iscusiţisespecializau în a acoperi casele cu paie desecară.
In ziua de azi mesterii care mai practică mestesugul împletitului confecţionează diverse obiecte decorative, obiecte de uz casnicsau jucării din paie desecară, ovăz, orzsau grâu, acestea fiind materiale 100% naturale.
Desi numărul practicanţilor este tot mai mic, cei care împletesc fac acest lucru atât pentrusupravieţuire ca modalitate de existenţa câtsi datorită acţiunii pozitive a paielor prin proprietăţile lor curative demonstratăsi despecialistisau chiar a practicării propriu-zise a mestesugului.
Impletiturile din pănusă sunt răspândite în Transilvania, cu o tradiţie adânc înrădăcinată în judeţele Timis, Muressi Brasov. Cunoscută in judeţul Mures de la jumatateasec. XX pănusa, adica foaia ce invelestestiuletele de porumb, este folosită pentru diverse obiecte decorativesau de uz casnic cum ar fi: flori, linguri, gentisi posete, perne pentruscaune etc.
Astfel de obiecte realizate au devenit repede cunoscute în Româniasi în ultima vremesi în Europa Occidentală.
Procedeul de impletire a panuseise aseamana cu cel de impletire a papurei. Impletit propriu-zis este firul rezultat prin rasucirea foilor de porumb. Acestease alipesc, apoise introduce foaia urmatoare cu fatasubtire inainte, dupa carese continua rasucirea. Rasucirease facespre parteastanga, iar impletireaspre dreapta. Produsul final poate fi ornamentat dupa cum doreste fiecare mester. Elementele decorativesunt lucrateseparatsi aplicate la final pe cosuri, posetesau genti.
Impletitul în paie este un mestesug apărut în comunităţile desasi ardeleni. Acestia isi doreausî utilizeze la maximum ceea ce le permitea naturasî cultive. Mestesugul este realizat de femeile pricepute deoarece presupune indemanare, migalasi un dezvoltatsimt al esteticului.
Paiele, fragile pe de o parte darsi extrem de rigide, impletite respectand anumite reguli,sunt recoltate in lunile iulie – august cand cerealele ajung la maturitatesi la nuanta de un alb – galbui.
Pentru a obtine lungimea maxima elese taie de la nivelul pamantului dupa carese expun lasoare cel mult doua zile casa aiba o culoare uniforma. Paiulse taie de la nodurisi isescoate invelisul deoarece este folosit doar miezul. In finalse obtin cam 7-8 categorii din paiele prelucrate, pentru fiecare gasindu-se diverse intrebuintari. Dupa ce au fost taiatesi curatatese umezesc in vase cu apa pe toata lungimea lor. Astfel pregatite, paielesunt utilizate la impletitul palariilor de lucrusau desarbatoare.